Director de link-uri Intercer

 
 

Biserica Adventista Nucsoara, Prahova

În anul 1898 un tânăr locuitor din Poseşti a plecat în America să facă rost de bani şi aur. Însoţit şi de câţiva tovarăşi au plecat spre El Dorado. Isteţi fiind , obişnuiţi cu viaţa şi traficul de graniţă, căci atunci graniţa cu Ardealul era în apropierea Nucşoarei şi Poseştului, rumânii noştri au găsit un fel de aur, doar că era de Ofir. Au întâlnit acolo mesajul Adventiştilor de ziua a şaptea. După ce au făcut rost şi de ceva aur, unul dintre ei s-a hotărât să se întoarcă pe dealul Merdeala, Leurdeanului, Posadei si Zamora, şi dealungul râului Râncezeanca. Pe aceşti versanşi trăiau oameni gospodari iar de-a lungul apei functionau mori , ferastraie şi căşării. Aici dorea el să împartă aurul mesajului Advent. În cursul anului 1901 s-a întors. Vestea s-a răspândit repede despre întoarcerea consăteanului din America şi mulţi doreau să stea de vorbă cu el şi să afle noutăţi din lumea nouă. Îl polecriseră ,,americanul,,. Şi americanul chiar avea noutăţi să le spună. Localnicii erau foarte impresionaţi când au auzit că Isus este pregătit să vină a doua oară. Şi curând  solia adventistă şi-a găsit sustinători pe aceste meleaguri.

Printre primii adventişti din localitatea Nucşoara au fost Gheorghe Meiroşu şi Năstăsescu Radu, care mai târziu şi-a schimbat numele în Dumitrescu, fiind cunoscut de toată lumea ca Moş Dumitrescu.Primi credincioşi adventişti se adunau clandestin în casa lui Gh. Meiroşu un grup de 10-12 adventişti printre care Radu Năstăsescu, Ion Duţu. tatăl fratelui Tomiţa Lupu, precum şi unii fraţi din Poseşti. ca Anton Mihăilă şi Ungureanu Dumitru.

Ion Fuerea născut în 1888 şi  care  a devenit adventist, spunea că atunci când avea 14 ani  într-o seară, se întâlneşte în faţa casei lui Gheorghe Meiroşu cu popa Matache, preotul din localitate, care instigase câţiva oameni de la cârciumă să spargă geamurile casei adventistului. Avertizarea preotului a fost serioasă. Să nu se mai întâlnească şi să nu mai schimbe legea şi obiceiurile creştineşti moştenite de la strămoşi. Revista germană  Zion-Wachter în numărul din februarie 1908, la pag. 41-42 spune că în 1904 J.F.Hinter a tinut o serie de conferinţe pentru evanghelizare la Poseşti şi Nucşoara. (C.G.Fidzai, 236)

În anul 1906 tânărul Ioan Brânză (mai târziu Rădulescu) s-a convertit în Bucureşti. Este incorporat şi prezintă adevărul camaradului Costică Panaitescu, originar din Poseşti – Nucşoara. (D. Popa, Pagini din istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, p.479) După eliberare acesta este pregătit pentru botez de pastorul Hinter şi botezat în 1907 de prezbiterul Ghe.Dănilă . Proaspătul convertit la adventism îşi începe lucrarea în familia sa la Poseşti şi Nucşoara . Pritr-o lucrare misionară susţinută câştigă familia lui Nicolae Goicea şi Anton Mihăilă . Lucrarea misionară condusă de cei   fraţii, Panaitescu, Goicea şi Mihăilă , conduce o nouă grupă bine pregătită la  botez. Astfel  Ilie Condrea, Anastasia Condrea ,Stanca Oprea, Dumitru Ungureanu, Costache şi Maria Ungureanu , merg la Bucureşti şi primesc botezul formând una dintre primele grupe adventiste  din Prahova. Pe valea Râncezi, era familia Nedelea . Pină în primul război se adunau pe vale , la fam. Nedelea 7-8 membri, toţi botezaţi la Bucureşti.

În anul 1910, frt. Ştefan Demetrescu a devenit pastorul districtului  Ploieşti, şi avea în componenţă  com. Ploieşti, şi grupele , Sinaia, Poseşti , Râncezi(Nucşoara), şi Măneciu din Prahova. Prin anii  1910 adventiştii din Nucşoara intră in contact  Ivăncică, misionarul Teleormanuluiiar iar  toamna anului 1913 are loc un botez de aproximativ 10 persoane în râul Zeletin în urma căruia, probabil în anul următor, se înfiinţează comunitatea. Printre cei care s-au botezat atunci au fost şi fratele Ion Zaharia şi soţia, fr. Gheorghe Andrei, Ion Soare, şi Costică Popa care va fi mai târziu un prezbiter apreciat respectat de toţi sătenii.

Statisticile comunităţilor adventiste din Uniunea Dunarea inregistrează în Decembrie 1913 un număr de 61  membrii la Ploieşti şi 34  membri la Comunitatea Poseşti din care făceau parte şi  cei din Râncezi-Nucşoara. (Gunter Ghehan,  Intreita Solie în Austro- Ungariaşi Romania, p.234.) Aceleaşi statistici înregistrează in Martie 1915, 60 adventişti în Ploieşti, 31 adventişti la Poseşti şi 54 adventişti la Râncezi (se poate deduce foarte uşor că o mare parte dintre adventiştii din Râncezi au fost membri la Poseşti şi Ploieşti), Iunie 1915, 58 membri iar în Septembrie 1915 sunt inregistraţi 69 credincioşi adventişti în Râncezi.(ibidem)

În Curierul Misionar din iunie 1914 se raportează despre organizarea Conferinţei Române în 13-16 Noembrie 1913 din sala Transilvania din Buc. Cu ocazia organizării s-a făcut primirea la cinci comunităţi noi printre care şi Poseşti cu 34. de membrii, la data de31 Dec , bine]nţeles cuprinzând şi pe cei din Nucşoara. In România erau 13 com. Şi mai multe grupe şi un număr de 442 de membri. În anul 1918 in Conferinţa Română funcţionau 18 comunităţi.Remarcăm faptul că în comunitatea Poseşti sunt raportaţi 6 membri, iar la Râncezi ( Nucşoara ) 50 de membrii .Prima cladire a bisericii adventiste Nucsoara

Serviciile divine aveau loc în fostul atelier de cismărie al  sorei Nedelea până în anul 1933. în anul 1930 s-a cumpărat terenul pe care se află actuala construcţie a bisericii iar in 1933 pe data de8 ianuarie a fost inagurată prima clădire a bisericii. Vezi imaginile.Urmează o perioadă dificilă pentru frăţietatea de aici. Nenumărate conflicte cu preotul şi autorităţile, procese intentate fără motive plauzibile ş.a. formează fundalul problemelor interne: fraţii Olteanu, Ceauşu, Scarlat Popa şi Şolea, pastori între anii 1931-1940 au dus lupte aprige cu  reformiştii care doreau să convingă cât mai mulţi adventişti.

Intr-un sabat de la începutul regimului condus de Antonescu, în urma unor  sesizări, toţi adventiştii prezenţi la biserică au fost trimişi la Curtea Marţială de la Braşov. S-a făcut percheziţie în casele  fraţilor Popa Constantin, Vasile Zaharia şi Gh. Dumitrescu. Demn de remarcat a fost curajul fratelui Dumitrescu, care în momentul când au fost trimişi cu toţii la Braşov, atenţionează pe preotul legionar Răpeanu că are un păduche pe gulerul hainei şi printr-un gest îi curăţă reverul hainei de „musafirul” nepoftit. Dintre cei care au fost la Curtea marţială şi au rămas cu procese au fost Gh. Dumitrescu prim prezbiter , Costică Popa prezbiter II şi Vasile Zaharia prim diacon.

Gheorghe Dumitrescu a participat la grupa din 1902 şi devine mai târziu principalul stâlp al credinţei advente. Ani la rând, prezbiter cu binecuvântare, conduce comunitatea alături de pastorii care slujesc. Copiii se mută la Ploieşti unde băiatul cel mare devine mare negustor. Într-un sabat, întorcându-se de la adunare, fratele Dumitrescu este aşteptat de un grup de bătăuşi care l-au lovit cu ciomegele în cap. Fratele Toader ne spune că Moş Dumitrescu şi-a pus mâinile peste cap şi datorită providenţei divine nu a rămas cu nici o durere sau vătămare. Dumnezeu l-a protejat, la fel ca  şi în procesele care i-au fost intentate fără motiv. Ajunsese ca într-o zi să fie chemat la 10 procese fără o motivaţie plauzibilă. Nici timpul fizic nu i-ar fi ajuns. La bătrâneţe, Moş Dumitrescu rămâne alături de fiica sa adoptivă, Auricacare, care se căsătoreşte cu Fr. Toader Dumitru, şi el viitor prezbiter cu binecuvântare.

Din anii 1945 şi până în prezent corul comunităţii Râncezi a ajuns vestit prin căldura, calitatea şi devotamentul pe care îl dovedeau în serviciile de închinare. În anii 1950-1960 corul avea peste 35 de membri corişti activi. Interesant este că ei îşi găseau timp şi de două ori pe săptămână să vină la repetiţiile care se ţineau de obicei în natură, pe dealurile ce înconjoară satul. Enumerăm mai jos câţiva dintre dirijorii care au făcut cinste corului şi comunităţii Râncezi: Gh. Rădoiaş, Gabi Mocanu, Gheorghe Zaharia. O dată cu venirea tânărului frate Dan losif s-a produs o reînviorare atît a comunităţii cât şi a corului şi urmează un grup de dirijori tineri ca Smarandache Titi, Drăgan Cristina, Dragan Alice.

Activitatea bisericii adventiste din Nucşoara este recunoscută de conducerea bisericii teritoriale Conferinţa Muntenia, Uniunea Bisericii Adventiste cât şi de forurile internaţionale Diviziunea Euro-Africa şi Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Prezenţa delegaţilor  de la Conferinţa Generală  Robert Nixon,  Diviziunea Euro-Africa Pier Lanares ,  Uniunea Română  Dumitru Popa preşedinte,  Ghiţu, C. Petcu, N. Popoescu preşedintele Conferinţei Muntenia, A. Doroftei,  Pârvan, T. Niculescu, C. Alexe,  Stoica,  P. Sersea,  I. Ciucă în  sabatul din 12 mai 1979 aduce cu sine bucuria  apartenenţei la familia universală a tuturor credincioşilor de pe intregul pămant,  speranţa şi dorinţa adventului.

Clădire a bisericii inaugurată in anul 1969 a funcţionat pana-n august 2010 cănd visul de zeci de ani se materiaizeză printr-o schimbare  şi înnoire completă. Pe durata lucrărilior serviciile de cult au avut loc  în camera de sus construita in 2008. Ziua de   25 dec 2010 a fost asteptată cu multă nerăbdare , după cinci luni de la inceperea lucrărilor la lăcaşul de închinare totul este pregătit de sărbătoare . Ziua reconsacrării a fost marcată de prezenţa  delegaţilor  din partea Uniuni şi a Conferinţei Muntenia precum şi prin prezenţa fraţilor pastori care au slujit la altarul Nucşoarei. La serviciu divin de reconsacrare au  participat  fratele Eduard Călugărul trezorierul Bisericii Adventiste Uniunea Româna, a fratele George Pirlitu preşedintele Conferinţei Muntenia, fratele Dan Iosif pastor, fratele Calotă Ionel, pastor, fratele Adelin Plătică pastor şi fratele Cornel Dobre pastorul bisericii locale.

Lucrarile de renovare au început  în vara anului 2008  la iniţiativa comitetul alcatuit din urmatorii fraţi: Gheorghe Soare, Eugen Anghel, Titi Smarandache, Robert Drăgan, Gheorghe Dima, Mihai Duţă, Adrian Tudosie, Emil Dima, Ancuţa Zamfirescu.    Lucrările au fost preluate în 2009 de fratele Doru Gâjman, artizan şi maestru în arhitectură-construcţii   şi fratele Marian Săraru, susţinuţi atât financiar cît şi la lucrări de întreaga biserică. Familia fratelui Doru Gâjman susţinută de familia  fratelui Marian Săraru este demnă de toată aprecierea  şi recunoştinţa noastră pentru devotamentul, sacrificiul  şi implicarea de care au dat  dovadă.  Toată aprecierea noastră şi pentru contribuţia financiară substanţială  precum şi cea morală din partea Conferinţei Muntenia şi a fratelui preşedinte George Pirlitu. Întreaga biserica merită aprecierea si recunoştinţa noasrtă, numele tuturor să rămâna scrise în amintirea Cerului. Dorim ca Bunul Dumnezeu sa-i răsplătească pe toţi cei ce au contribuit la realizarea acestui minunat edificiu.  Credem ca efortul nostru trebuie continuat şi pe plan spiritual în vederea pregătirii unui popor pentru întălnirea cu Domnul Iisus Hristos la aratarea Sa Glorioasă în slava cerului.

Nucşoara 25 dec 2010,  redactat de pastorul Cornel Dobre

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Informatii utile

Biserica Adventista Nucsoara, Prahova
Postat miercuri, iunie 29th, 2011

Leave a Comment

Comments are closed.

 

 
 
 
 
 

© Copyright 2016. Intercer 1997-2013 - Theme by DirectoryPress 5.0e - Developed By Premium Wordpress Themes | Terms & Conditions | Privacy Policy