Director de link-uri Intercer

 
 

Enthousiasmos

În contextul filosofico-religios la care subscriem e la mintea cocosului să răspunzi la întrebarea: ‘cine a fost mai întâi, oul sau găina?’. Si totusi, când e vorba să găsesti nucleul de plecare al grupului Enthousiasmos trebuie sa “o clocesti” bine mai întâi, pentru “a nu cânta cocosul” înainte să-ti prezinti teoria.

Ca să nu fie cu supărare o sa dăm prioritate oului cu coaja mai subtire, adică a celui care s-a deschis mai întâi. Si as vrea să clarificăm de la început că citirea acestui istoric nu va avea ca efecte secundare omiterea unui mic dejun (presupunând consumarea produselor ovo), hepatită sau gripă aviară. Iar ca prevenire internă, nu se va repeta parte a istoriei călătoriei lui Guliver, unde motivul confictului era la care capăt să se ciocneasă oul: la cel ascutit sau la cel rotund.

Revenind in ograda noastra, mi-aduc aminte de un program muzical special în biserica noastră micută de tară, ocazionat de vizita grupului bărbătesc “Vestitorii Diminetii” la Sinersig (nu scap ocazia de a face localitatea-mi de provenienta cu 10% mai populară în următoarele sondaje). La ceva timp după acel eveniment de cultură am avut ocazia să aud un alt quartet bărbătesc, de data asta înregistrat, care mi-a atins coarda sensibilă a sufletului. Erau patru băieti de la Institutul Teologic, ba trei; dar nu îi chema Luca si Matei. Era vorba de Sorin Petreacă – tenor 1, Viorel Rosca – bariton, Marius Fudulu (pe-atunci) – tenor 2 si Lucian Toma sau Lucian Onită – bas. Toti cu drag de muzică si cu dorinta de a folosi talantul primit de la Tatăl armoniei. Primii trei au ajuns pastori în tot atâtea conferinte: Moldova (Marius), Transilvania de Sud (Vio) si Oltenia (Sorin).

O altă generatie ,cu aceeasi “slabiciune”, a dus la aparitia unui dublu quartet de data aceasta. Sapte din acelasi an si un boboc mai mare: Denis Socolean si Adită Petreacă – tenori 1, Cristian Bobocea si Karcsi Szasz tenori 2, Bogdan Gheorghită si Cornel Dărvăsan – baritoni si Eduard Ciobanu si Adrian Amarandei – basi. Asta se întâmpla in iarna lui 1996/primăvara lui 1997. Prima aparitie purtând numele institutiei a fost la Festivalul de creatie si interpretare de la Ploiesti, în martie1997. Problema numelui s-a pus în momentul în care a fost nevoie să se scrie diploma. Nefiind pregătiti cu nume de acasa, am acceptat numele din oficiu: ITAGU, la care am adăugat mai târziu, prin vot liberalizat, prenumele Costel. La criza noastră de identitate s-a mai adăugat si stampila de pastori/lăutari (a fost de fapt unul din două, dar nu ne-am putut hotărî s-am rămas cu amândouă). Mai târziu o soră din Piatra-Neamt a pus puctul pe „i” rugându-se în cadrul unui program muzical pentru „Cămăsile albastre”. De frică să nu fim confundati cu un ordin călugăresc (unii erau căsătoriti deja, iar altii aveau intentii serioase) l-am împuternicit pe „domnul lingvist” (Bogdan) să vină cu un nume si cu dictionarul. Si-asa, într-o zi cu muză, în casă nouă – la Cernica, veni si numele Enthousiasmos. Am convenit pentru un nume format dintr-un singur cuvânt pentru ca si asa era nevoie de explicatii suplimentare ori de câte ori îl foloseam pentru a ne prezenta.

Si Bogdan spunea cam asa: „Enthousiasmos provine din limba greacă, fiind compus din două cuvinte: „en” însemnând în si „theos” însemnând Dumnezeu, de unde avem „teologie” sau „teofanie”. Expresia în sine descrie starea profetului, chiar a magicianului sau vraciului când se afla sub influenta duhului. Iar noi ne vrem în Dumnezeu, iar armonia si cuvântul să fie sub influenta divinului, a Duhului Sfânt. Amin”
După ce Cristi Bobocea a plecat în anul de practică, Denis Socolean a plecat în Statele Unite, iar Cornel Dărvăsan era dedicat trup si suflet evanghelizării la Ploiesti unde făcea practică pastorală, configuratia stabilă de octet s-a redus la cinci: câte unul de voce si doi basi. Printre solicitările primite am fost invitati de Marius Stănescu să cântăm la inaugurarea bisericii din Buhusi, judetul Bacău, unde era pastor la vremea respectiva. La acelasi eveniment se dorea prezenta vechiului quartet, dar din nefericire nici unul dintre basi nu a putut fi prezent. Dumnezeu a întors răul în bine asa că ne-am potrivit ca doua piese de puzzle pentru a forma un dublu quartet. Ne-a plăcut cum a sunat armonia împreună, asa că am început să visăm la înregistrarea unui album în noua formulă.

Anul 1998 a fost anul de înregistrări. Nu mai putin de 3 albume s-au născut în acel an: Reverberatii, Jubilatie si Fascinatie. Nu pot să uit saptămânile petrecute în studioul Radio Vocea Sperantei din Bucuresti: dormitul pe mochetă, căldura năucitoare din studio care nu ne permitea să înregistrăm mai mult de o strofă dintr-o piesă, având un responsabil cu deschiderea si închiderea usii de la balcon pentru o gură de aer proaspăt si eventual o palmă de vânt. Mâncam ce găseam pe la tonetele de la poalele blocului sau de „sărbători” mâncam câte un chebab de la Piata Obor. Vali Bogdan a fost cu noi pe baricade si printre cei care au avut de suferit din cauza programului prelungit a fost si broasca testoasă ce-avea nevoie de apă proapătă când ne venea mai mare muza. În decembrie a aceluiasi an am fost în primul nostru turneu organizat de Radio Vocea Sperantei în câteva din orasele cheie ale României (Bucuresti, Timisoara, Arad, Cluj-Napoca, Târgu-Mures, Bacău si Iasi). Am mai cântat pe ici si colo la diferite evenimente, cum ar fi: nunti, inaugurări de case de rugăciune (Târgu-Mures, Arad – Salem, Cernica), întâlniri ASI (românesc) sau aniversări (10 ani in FM – Radio Vocea Sperantei) si evanghelizări (Târgu-Mures, Chisinău). Nuntile celor din formatie au stârnit muza autohtonă, presărând repertoriul cu piese originale (…)

Cititi mai multe aici.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Informatii utile

Enthousiasmos
Postat miercuri, august 18th, 2010

Leave a Comment

Comments are closed.

 

 
 
 
 
 

© Copyright 2016. Intercer 1997-2013 - Theme by DirectoryPress 5.0e - Developed By Premium Wordpress Themes | Terms & Conditions | Privacy Policy